Dear You
please pick me up, read me
don’t discard me, don’t overlook me
don’t judge me, don’t misinterpret my pleas
I just want you to understand, vreau doar să știi ceva
ceva ce alții nu pot pricepe
Vrei să-mi faci onoarea de a fi primul care știe
primul care recunoaște, primul care răspunde
această scrisoare mărturisitoare către ceruri, doar citește-o
Am o rugăminte pe care sunt sigur că nu mi-o vor îndeplini
dar nu voi ști niciodată dacă habar nu am cum vor răspunde
Dragă Tu
Vrei să mă ajuți?
Dar Tu
Vrei să mă ajuți?

Ce vreau să-i întreb?
Dacă aș spune, ai râde așa cum sunt sigur că ar râde ei de mine?
Dacă aș spune, te-ai lăsa păgubaș și ai face o figură serioasă ca să-mi faci pe plac?

Ok, iată că începe
Vreau să le cer…pentru…ei bine…să mă facă…nemuritor dacă se poate…

Vezi, știam că o să râzi de direcția mea, o să mă disprețuiești pentru convingerile mele
dar iată că te iert, lasă-mă să vorbesc
Să mă asculți…(oftează) ….(inspiră, expiră)
Timpul se scurge!
și recunosc că sunt îngrozit, sunt doar prins în munca mea mediocră
că abia recunosc schimbarea, diferența pe care o aduce viața
în această epocă actuală
Nu ai văzut abuzul de zi cu zi
cel puțin o dată pe zi, ecoul despărțirii domnește
undeva plouă pentru încă o fantomă care trece
Un incendiu izbucnește fără flăcări, doar runde de mașini cu impacturi puternice
punând încă o gaură într-un corp prea tânăr pentru a pleca
sau, mai bine, mai este o trecere misterioasă
Nici măcar medicii nu pot spune ce este în neregulă
cu toate că acest val de copii în continuă creștere continuă să se reverse
pentru a reface acest ciclu al vieții
dar nu pare corect față de acești oameni care nu au început să trăiască
sau față de cei care trăiesc dezinteresat
Existăm noi pe un tărâm alternativ, există o reluare a vieții
din moment ce tot ce auzim este că această lume a noastră este condamnată
prin conspirații, secrete de culise
în micul, micul nostru tărâm al posibilităților
Toate întrebările noastre de după viață, nimeni nu este aici pentru a răspunde
Nici un elixir ca un zombi care să aducă o ușurare în confuzia noastră
Mortalitatea m-a făcut să pun sub semnul întrebării moralitatea în mortalitatea mea
Poate că mi-e frică să dorm, căci dacă visez așa cum știu eu
și se oprește brusc căci nu aud nici un sunet
Ar trebui să mă trezesc în acest moment, nu să mă înec în tăcere, știind mereu tăcerea
Ar da inima mea luptă, ar încerca trupul meu să se strângă înapoi la viață
sau ar începe o criză care să pretindă oprirea mea veșnică
Dar tu
este punctul meu de vedere
Poate că sunt un laș dar prefer să cer să încerc măcar
sau să fiu prea speriat să termin asta…

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.